Mult. Prea mult pentru un om normal.
M-a luat o durere cumplită , undeva prin…hmm. Chiar nu îmi mai amintesc , oricum , am ceva de atunci , cred că prin Aprilie , cam aşa.
Mă rog , ca omu normal , am stat 3 zile să văd dacă trece ,şi nu mi-a trecut.
M-am dus frumuşel la Policlinica 2 , aia langă Icil , şi am intrat în sistem. Sistem. Sistem e un cuvânt prea frumos ca să descrie ce e acolo. Dacă n-ai fost niciodată în lumea reală , e cam aşa treaba , intri , şi faci ce vrei. Nu te întreabă nimeni nimic , nu întrebi pe nimeni nimic. Nu tu secretară , nu tu secretar , nu tu nimic. Nici măcar “marş”. Absolut nimic.
M-am uitat pe un panou vechi de cel puţin 2500 de ani , unde era trecut un ortoped , desigur că ortopedul nu era luni la servici , că vorba aia ” ce pula mea , eu sunt medic , mă respect” ( Nu mă iau de medici , ştiu că au salarii de căcat , dar mă iau de ăla fix , pentru că nu a venit Luni la servici ).
Vin eu frumos Marţi , intru din nou în cetatea antica romană , Policlinica 2 ( unii istorici spun că aici , marele Mihai Viteazul s-a oprit să bea un şpriţ cu George Enescu , dar asta e altă poveste ) . Mă rog ,şi am intrat acolo , şi brusc am fost lovit de izma primăverii medicinale , adică clor. Era ceva gen 9 dimineaţa , medicu venea la 10 , da’ am fost şi eu ca moşii şi babele , am venit mai devreme. Eram on time pe atunci. Mă rog , m-am aşezat şi am aşteptat. A mai apărut o babă , înc-o babă , înc-o babă şi un moşuleţ.
Trebuie să mărturisesc , cel mai exploziv moment a fost atunci când mi s-a oferit un ziar spre a-l citi , dezamăgit fiind că era Libertatea de ieri , nu de azi. Asta a fost cea mai aprigă discuţie , prin discuţie vreau să fie înţeles că a fost rostit cuvântul “Ia” şi atât.
Peste 2 ore a apărut şi asistenta , foarte înfumurată de fel , crescută cu steroizi industriali , de parcă era o găină crescută pentru McDonalds. ( Suedezele astea chiar ne invadează. )
Peste încă o oră , a apărut un moşuleţ , fără un picior. Fapt care pe moment mi s-a părut amuzant , îmi imaginam dialogul dintre el şi ortoped.
-Bună ziua dl. doctor
- bună ziua , cu ce vă pot ajuta ?
- Simt că de la o vreme , lipseşte ceva din mine.
-Staaai , stai c-o ştiu p-asta , nu-mi zice ! nu-mi zice ! ŞTIU. Îţi lipseşte un picior !
Moşuleţul , face semn cu ochiul , mă duc , şi îmi zice la ureche “bărbate , fumezi ?” prost să fiu să refuz să scap din infern. Îi spun că da , şi mergem afară la o ţigară , mi-a spus de fiica lui care a intrat la Arhitectură prin Anglia , pe bursă , chestie care m-a surprins plăcut , şi după a început cu miştourile.
Păi bă , mă cheamă în fiecare an , să îmi scoată certificat că nu-s apt de muncă , adică să vadă dacă mi-a crescut picioru la loc. Păi ăştia-s tâmpiţi ? Dacă-mi creştea picioru , mai veneam la ei ?
Era foarte bine dispus , pentru un moşuleţ cu 1 picior şi 3 coaie. Adică era şmecher rău , la vârsta lui vreau să fiu ca el , bine , cu 2 picioare că nu-s aşa de hardcore , da’ aia din nou , e altă poveste.
în cele din urmă , m-a primit medicu la consultaţie ( nu i-am dat nimic , d-al dracu. )
M-a pus să fac 2 genoflexiuni , şi să-mi ating talpile cu degetele , n-am putut. Replica lui : “te doare spatele ” ( în mintea mea : ” SĂ MORI TU GENIULE ? BRAVO. D’ASTA AI FĂCUT 3 FACULTĂŢI , SĂ FI CA UN PSIHOLOG , SĂ-MI ZICI CE ŞTIU DEJA. BRAVO. GENIAL.” ) reacţia reală : ” da ”
Mi-a zis că n-am mobilitate , chestie care nu ştiu de ce , dar e absolut normală. E ca şi cum l-ai ruga pe unu’ împuşcat în umăr , să fie halterofil. În cele din urmă mi-a zis să mă duc la nu ştiu ce căcat de chestie să-mi facă o radiografie. M-am dus la Euromedica cred , şi mi-am făcut acolo.
A treia zi , m-am dus la medic , 8 ore am aşteptat , nimeni nu a venit. Aparent medicul nu lucrează luni şi miercuri , el ştie de ce.
M-am dus joi , mi-a zis că am coloana tasată ( chestie care mi-a zis-o şi tipa de la euromedica ) , şi mi-a dat nişte droguri pentru spate , mi-a zis să merg şi la gimnastică medicală , dar am zis că-i prea mult.
PĂI BĂĂĂĂĂĂ , moare omu în pula mea până află ce are , şi moare neîmpăcat cu el însuşi , retarzilor. Mai bine sunam la ambulanţă chit că am frică de ei ca de…rulmenţii sparţi. Măcăr mă plimbau şi-mi şi ziceau ce nu e ok cu mine. ÎNTR-O ZI.
